SCURT ISTORIC CĂSUȚA – MUZEU
Ideea construirii unei căsuţe menită a găzdui bunuri tradiţionale bucovinene este mai veche.
În anul şcolar 1996 – 1997, an premergător sărbătoririi centenarului şcolii, printr-o campanie în rândul elevilor şi părinţilor acestora, au fost adunate de prin gospodăriile ţărăneşti vechi, câte au mai rămas, obiecte de uz gospodăresc, unelte de lucru arhaice, veşminte de lucru ori sărbătoare, orice era interesant pentru scopul urmărit: realizarea unui mic muzeu etnografic.
Împreună cu colegul director adjunct, Dan Tufă, am umblat prin satele din zonă, prin gospodării ce ni se păreau mai vechi şi personal am adunat multe obiecte de valoare. De multe ori am fost şi refuzaţi, dar aproape la fiecare ieşire am întâlnit şi gospodari ce au înţeles bine scopul demersului nostru şi cu generozitate au donat şcolii bunuri ce le aparţineau de ani buni. Le-am selectat, am încercat să le identificăm şi să le grupăm pe categorii mai mult intuite de noi, iar în final, la sărbătorirea centenarului şcolii în octombrie 1997, oaspeţii au putut admira în două încăperi ale internatului şcolar micul muzeu etnografic. Mărturisesc că eram tare mândru de el şi că-mi doream să adun cât mai multe şi diversificate obiecte din zonă.
Odată cu mărirea numărului de clase, am fost nevoiţi a improviza la internatul şcolar două săli de clasă chiar în sălile unde exista muzeul. Mai târziu, în 2008, odată cu realizarea CDI – ului şi aceste săli de clasă au fost desfiinţate luându-le locul spaţii utile Centrului.
Valorile adunate cu atâta trudă au fost depozitate într-un spaţiu mic, neadecvat, spaţiu în care au stat mai mulţi ani. În tot acest timp, ideea de a realiza un muzeu amenajat într-o căsuţă ţărănească veche din zonă, se contura tot mai mult, devenind un obiectiv important, un obiectiv de suflet. Am umblat prin satele din zonă, am văzut şi admirat multe case, am vorbit cu oamenii locului, am făcut măsurători, am consultat meşteri tradiţionali. Iniţial exista varianta de a găsi o casă veche pe care să o demontăm şi să o amplasăm apoi în incinta şcolii. S-a renunţat din considerente economice pe e o parte iar pe de altă parte datorită faptului că o astfel de operaţiune ar fi dus la deteriorarea unei părţi mari din acoperiş şi nu numai. Am mai luat în calcul şi faptul că ridicarea cu materiale noi a unei case după un model din zonă prelungeşte cu mult viaţa acesteia. Un drum în comuna Straja, unde prin eforturi proprii domnul Dorin Pătrăucean a construit o replică a casei Straja de la Muzeul Satului Bucureşti, m-a făcut să mă hotărăsc asupra acestui tip de casă. În ajutor mi-a venit şi faptul că existau deja toate schiţele de construcţie a acestei case, cu arhitectura ei, cu dimensiuni şi necesar de materiale.
Părinţii elevilor şcolii, prin reprezentanţii Carmen Plămadă, Florin Mitric şi Vasile Mitric au fost de acord ca să sprijine financiar realizarea acestui muzeu. Am luat legătura cu prieteni personali care s-au oferit să ajute prin efectuarea unor lucrări ori donarea de materiale de construcţie. De la primele lucrări de trasare, săpare şi turnare a fundaţiei am fost ajutaţi de domnii Cotos Dorel şi Popa Nicuşor.
Achiziţionarea materialului lemnos la dimensiunile prevăzute de proiect, depozitarea acestuia a constituit o altă etapă înaintea ridicării căsuţei. Domnul Laurenţiu Luchian a avut răbdarea de a asculta şi de a ne furniza la cotele cerute tot lemnul necesar structurii (chiar şi la lungimi de 11 – 12 m). Rămânea problema găsirii unui meşter din zonă priceput în ridicarea caselor din lemn tradiţionale. Într-un final, s-a întâmplat să găsim persoana potrivită, anume domnul Petrică Juravle originar din Straja ! La ridicarea căsuţei din mai până în iulie 2011 au ajutat şi elevi dar şi personalul muncitor al şcolii. Aceştia din urmă au avut ocazia de a „fura”, dacă nu învăţa, de la domnul Juravle Petrică, câte ceva din arta construirii în lemn. Găsirea draniţei pentru acoperiş, material tot mai rar utilizat în acest scop, a necesitat timp, căutări, drumuri prin sate. Am găsit draniţa unde nu mi-ar fi trecut prin cap că aş găsi-o. Primarul Municipiului, domnul Aurel Olărean ne-a oferit-o, apreciind ideea construirii acestui muzeu. Tor dumnealui este cel care ne-a ajutat la întocmirea documentaţiei pentru autorizarea construcţiei.
Casa de acest tip (model de la 1760) are pardoseala din lut stabilizat, pereţii lutuiţi şi văruiţi. Cei mai buni meşteri în lut din zonă, elevii clasei a XII a H ecologie şi protecţia mediului au fost îndrumaţi pas cu pas, de cel mai bun diriginte de şantier din zonă, doamna dirigintă Silvia Drîmbă ! Sunt imagini grăitoare în acest sens !
La recomandarea meşterului Petrică Juravle după finalizarea ridicării şi acoperirii, căsuţa a fost lăsată să se „aşeze”. În tot acest timp am continuat adunarea de obiecte, implicând tot mai muţi elevi. Din primăvara acestui an am intrat în „linie dreaptă”. În apropierea căsuţei s-a mai construit un „poclit”, un adăpost pentru unelte de dimensiuni mari, o fântână şi împrejmuirea ce vrea să delimiteze o gospodărie ţărănească. Operaţiunea migăloasă , de durată dar şi de foarte mare importanţă, de a amenaja interiorul muzeului cu obiecte din zonă, bucată cu bucată, piesă cu piesă, a fost îndrumată şi dusă la bun sfârşit prin efortul cu pasiune a doamnei Silvia Drîmbă. A consultat colegii din zonă, a vizitat Muzeul Satului Bucovinean de la Suceava, case bâtrâneşti din Straja, Vicov, Horodnic, Marginea, Volovăţ. De la fiecare a preluat câte ceva şi a încercat să facă din acest spaţiu un loc unde fiecare din noi să ne regăsim copilăria şi să simţim prezenţa bunicilor ori părinţilor noştri.
.
Mulţumiri şi recunoştinţa generaţiilor de azi şi de mâine, tuturor oamenilor care au lăsat cu inima largă şi gândul bun câte ceva, aici pe unde au trecut.
Lorica Prelipcean din Horodnic de Jos a donat numeroase obiecte de vestimentaţie, ţesături de casă,
Cristina Florea cu al său război de ţesut perfect funcţional (montat şi pus la lucru de soţul Costică Florea), Maria şi Teodor Juravle din Straja, Dorin Cuciureanu din Cosţişa, Dorin Pătrăuceanu din Straja, Florin Mitric din Rădăuţi, Popescu Mitruţ din Horodnic de Jos.
Director,
Prof. Drîmbă Florin
